Sorb asfaltul obosit,
Picături de apă taie
Voal de ceaţă irosit.
Vânturi reci strivesc caisul,
Si mă-ndoaie, mă rănesc,
Mă cuprind pe dinăuntru-mi
Și tăcut, mă răscolesc.
Geamul scârțâie în beznă,
Vătămat de-o creangă surdă.
Mi se-agaț-un mort de gleznă
Și nostalgic mă îmburdă.
Un miros intens de putred
Se împraștie-n mine
Și-n ecoul noptii, șubred
Sufăr - de melancolie.
