Vagonul Clandestin

În tăcere strâng din ploape
Capul pe genunchi mi-l ţin
Ochii verzi tind să mai scape
Luând vagonul clandestin

Întuneric. De departe
Vin fantome din prezent
Să recite Moarte - Moarte
Pasagerului absent

Trenuri încă deraiază
Iar eu încă delirez
Controlorul stă, fumează
Din trabucul irlandez

Şine se dilată, 'ncinse,
Eu privesc pe geamul spart
La luminile aprinse
Ce decoruri reci despart

Gara nu-i în apropiere
Când cobor? înca nu ştiu.
Trenul ţiuie-n tăcere
Iar eu încă mai sunt viu...

Poate

Mă cufundam în greul somn de noapte
Închizând porţi din raiul cu şoapte
Şi de pe nor pe nor păşeam agale
Şi pas cu pas descopeream câte o cale
Către-un palat din foc sau din cristal

Aievea mă pierdeam printre copaci
Şi m-ascundeam pe sub aripi de draci
Eram micuţă şi fragilă şi înceată
Cu cerul ca ghid şi talpa ca roată
Pe un tărâm ce fost-a ars în flăcări

Acum, în scurta şi banala viaţă
Simt vânt puternic cum îmi bate-n faţă
Şi dorm, şi vad copaci şi vad şi îngeri 
Dar sunt în vis sau împietriţi de plângeri
Şi simt că nu mai e ca mai demult...

Poate că "mai demult" e doar un vis
Poate c-aştept degeaba acel "bis"
Poate că prin arome aspre eu mă pierd
Poate mă mai rănesc şi totuşi iert
Poate voi spune veşnic "poate"...