Iar vuietul mort al iernii ce trece
Răsuflă-ntre noi mii de șoapte
Oh, vis efemer de inimi necoapte!
Mai priveşte-mă-n ochi înc-o zi
Insistent, cu figura-ţi plăpândă
În neliniște mintea-mi scufundă!
Lăsând capul în jos, voi zâmbi.
Mai vorbește-mi încet înc-o oră
Rătăcit prin cuvinte, de teamă
Înspre aripi de veghe mă cheamă
În pustiul din sear' incoloră
Mai ascultă-mi povestea 'nc-o clipă
Prins captiv în desene de cretă
Și-ți voi da răspunsuri, discretă
Cât timp fumul din jur se disipă
Fire de praf îmi acoperă trupul
Tăcerea-mi învăluie suflul
Doi ochi sângerii rătăciți mă îmbată
Mă simt vie și moartă totodată..
