Patru

S-a-ntunecat afară. E târziu
dar meditam - și m-am gândit să-ți scriu..
Trec anii peste noi - ne-ndoaie, răvășesc,
Ne-ndreaptă, ne repară, rânduiesc

Parc-a fost ieri când tu m-ai cunoscut
Și-o zi n-aș recunoaște c-am crescut,
Și parc' abia de ieri încerc treptat
să-ți deslușesc misteru-n ochi sculptat

Parc-a fost mâine când te-am cunoscut
Căci par șaptișpe ani a fi trecut
de când m-ai strâns în brațe prima dată
Și-am vrut să nu-mi dai drumul niciodată!

Dar nu s-au scurs din ani decât vreo patru
Și mă-ngrozesc în fața Cronosului aspru
că patru ani îmi par eternitate
Și tot atâția-mi par o zi și-o noapte.

Eu sper să treacă peste noi din nou
Măcar vreo douăzeci de ore, drept cadou
și patru. Și voi spera tremurătoare, apoi
Ca timpul să devină pentru noi
un infinit-de-patru.