Privind perdelele de ani, fereastra aburită
Paşesc în gol, păşesc pe apă, pe aer - dar nu cad
Pășesc prin foc, prin gheată, dar nu-i iad
Nu simt decât aceeași înțepătură simplă
Aceeași presimțire, ce veșnic țin la tâmplă
Simt foc ce arde tare, și gheată ce racește
Simt dragostea cum arde, cum arde-așa drăcește
Și gheața cum mă taie adânc în carnea-mi vie
Mă simt captivă-n lanțuri, captivă-n colivie
Las apa-ncet să curgă, las focul să se stingă
Las cerul să coboare, și serul în seringă
Mă las ușor pe stele, plutesc pe langă fluturi
Încerc să caut ușa, mă refugiez în colțuri
M-ascund între coșciuge, legându-mă de patu-mi
Cu îngerii alături și demonii-mi în patimi
Și-așa privind aievea, de printre păpădii
Mă pierd în primăvară, mă rătăcesc în vii
Deschide-se-va ușa, ca lacrima să-mi cadă
Căci iată-mi și ieșirea, din astă ambuscadă..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu