Nu te cunosc de mult, de multă vreme
Dar 'mi amintesc cum ne plimbam pe sub castani
Când toamna vântul printre frunze geme
N-am să te uit deşi vor trece ani destui
Amica mea cu părul ca şi jarul
Cu buzele pale şi cu ochii căprui
Şi-mi pare rău că azi uitat-am darul
Ți-am scris aceste scurte versuri ca să-ți zic
Că mi-era dor de îngerul din tine, însă
Cu mine - sora mea iubită - n-am nimic
Decât o inimă-ntr-un ambalaj ce-i stinsă
Și te iubesc cât timp va arde ăst chibrit
Nu las să treacă timpul fără tine
Ești umbră pe uscatul meu pământ umbrit
Și lângă mine o eternitate te voi ține!
-Pentru Oana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu