Oh, suflet..

Suflet căzut, uitat, confuz și singur
Ce te ascunzi după un chip tăcut..
Oh tu, biet suflet gol, melodic, vergur
În ce oroare tu te-ai prefăcut?

Răspunde-mi o, tu, suflet de strigoi
Ci nu lăsa o lacrimă să cadă!
Până la urmă suntem unul ci nu doi 
Revino-ți! Nu te pierde-n ambuscadă

Pătrunde corpu-mi, insensibil ascunziș
Și-atinge a mea inimă deșartă!
Nu lăsa zbuciumu-nfăcându-mă pânziș
Acum legarea noastră s-o despartă!

Văd lumina-n tine, o, suflet pustiu
E mică, dar puternic strălucește
Oh, al meu suflet chinuit, eu știu
Ce-nseamnă tot ce-acum te stăpânește.

Egoism, ură, tristețe și patimi
Dorințe din al nopții arc desprinse
Dar suflet, oare tu verși lacrimi
Când ale corpului puteri sunt stinse?

Răspunzi "Nu știu, dar ce să faci acum
Când totul atârnă deșertic prin spini"
Eu spun că nu sunt spini ci este scrum
Și cu-o suflare ochii-mi vor fi plini

Mă cerți, m-ascunzi de omenirea dură
Tu, al meu suflet, doar m-ai apărat
În timp ce veșnicia ta indură..
Oh, suflet împarat, te-am neglijat..

Sunt una cu tine acum, suflet bun
Când lumea e rea, voi fi și eu la fel
Dar, sincer, chiar nu vreau să mă răzbun
Indiferența va fi unicul duel!

O, suflet plin de zbucium și amar
Căderea ta-n tăcere m-a surprins. 
Nu te-nchega în fumul funerar
Acum, după ce focul cel etern e-aprins!